Vacanță pe Alm
Numai vacile și mine: De la Wasserngrat deasupra Lauenentalului, poți privi în jos lumea ca și cum nu ar fi treaba ta
De unde vine, această furie copilărească? Gâtul meu simte ca nodul, inima mea bate. Lacrimile sunt în ochii mei. Bine că nimeni nu mă vede. Și numai din cauza câtorva vaci, care nu voiau așa cum vreau. E doar nouă, o dimineață răcoroasă. Stau pe o stanca la aproximativ 1900 de metri deasupra nivelului marii. Simmer în mine. În jurul meu tăcere, pajiști, vârfuri. Deasupra mea cerul. Sub mine, valea, pârtia montană împădurită și, deasupra marginii pădurii, o grămadă de case de lemn: partea superioară a Brüeschenului, alpin în Saanenland elvețian, unde sunt oaspete timp de o săptămână.
Alpul este o lume proprie, nu departe, dar la câțiva ani, departe de stațiunea de schi Gstaad, departe de mașini. Vizitatorii trebuie să depășească ultimii metri de altitudine pe jos. În clădirile vechi de 200 de ani se află mai multe grajduri, un "chuchi" cu o vatră deschisă, peste care "kessi" -ul de cupru atârnă, un "Stübli" cu aragaz, două dormitoare și, într-un hambar neutilizat, un duș. Cu "Bähnli", o sanie de lemn atârnată dintr-un troliu, pâinile de brânză făcute pe alp sunt transportate în jos pe pantă și în sus de mâncare. Energia electrică este disponibilă dimineața și seara, timp de o oră fiecare, când funcționează generatorul diesel, cu care este operată mașina de muls.
Îmi place munții. Pentru că sunt atât de mari încât să vă simțiți mici în prezența lor fără a fi rușine. Când am ajuns în urmă cu cinci zile în această singurătate, din care se poate privi lumea, ca și cum nu ar fi treaba ei, a plouat. Înălțimile de vârf erau înăbușite, iar casele se scufundau în ceață și noroi. M-am trezit și m-am gândit: Nu vreau să plec atât de repede aici.
Între timp, vremea este mai bună. În ultimele zile am petrecut în același ritm că viața de zi cu zi pe un alpin - un fel de tabără de vară pentru vaci - se preface: ridică-te la ora 7.30. Micul dejun cu Daniel, producătorul de brânză și asistentul său Bettina. Urcați în sus pentru a conduce vacile de lapte în grajd, petrecând nopțile pe pajiștile montane, unde se hrănesc energic seara și dimineața devreme. De muls. Brânză: Încălziți dimineața cu laptele de seară de la o zi înainte de foc. Adăugați cultura bacteriană și laboratorul. Așteptați laptele pentru a "înghiți", o masă asemănătoare unui jeleu. Întoarceți "gustul" și tăiați cu "harpa de brânză" până când zerul se stabilește, în care "pauza" plutește - zgârieturi albe care, după agitare lungă, așteptând și încălzindu-se cu pânze de pânză scoase din fierbător, și să fie format într-o pâine de brânză sub presa antică din lemn. Între prânz. Întoarceți brânzeturile în mod regulat, trăgând forma mai aproape, pentru a scăpa cât mai mult lichid înainte de a fi introduse în baia de sare a doua zi. Ștergeți bucătăria, de unde intrați în hambar și ceața ceață, cel târziu în după-amiaza. Mergând în jurul muntelui, așezat în soarele după-amiază, citind. Lapte din nou. Bălegarului. Cina. Pentru desert, luați binoclul și vizionați căprioară. Ia o băutură, vorbește, joacă cărți. Să dormi ca o piatră.
Și cine face rahatul? Cine ești tu? Nu mai este cina
Doar o plimbare lungă Am făcut-o de la sosirea mea. Inițial, a fost un amestec de curiozitate și curtoazie care ma făcut să-mi petrec ziua pe alp, gătit, ajutând în grajd. Daniel și Bettina trudesc din dimineața până seara, trăiesc cu ei sub acoperiș, mănânc cu ei la o masă - de la început nu ar fi părut neadecvată pentru mine. În cea de-a treia zi, am uitat să mă gândesc la ce pot face. Am fost acolo, unde toată lumea care merge în vacanță în munți vrea să meargă: în sus pe munte. Au fost multe de făcut pe acest munte. Nu trebuie să vă îngrijorați cum să umpleți ziua, pierzând toată ambiția, văzând cât de mult posibil, după ce am experimentat. Faceți doar munca care trebuie făcută, cu mâinile în loc de creier, cu animale în loc de computere, în vânt și vreme.
În cea de-a patra zi, m-am legat de scaunul pentru muls, desigur. M-am oprit gândindu-mă la ceva alunecos când am luat mâinile drepte de Huldi, Elvira sau Flavia în mâna mea dreaptă pentru al "linge": să aduci laptele cu mâna, pentru ca pieptul să fie înțepenit și să poți pune pe vasul de muls. Mi-am pus obrazul pe cadavrele animalelor, mi-am inhalat mirosul si nu m-am ciupit cand animalul de langa mine mi-a dat peste balega pe podea.
Nu sunt un tip de abandon. Cu toate acestea, în a cincea zi, m-am prins înțeles pe Bettina, care la 23 de ani a renunțat la slujba vamală și sa mutat din oraș în munți. A fost anul 1999, anul în care Daniel era de 20 de ani, prima dată când Käser a mers la Alpi și căuta pe cineva care să-l ajute. Bettina și părinții lui Daniel erau prieteni, Bettina nu avea nimic mai bun de făcut, așa că a acceptat slujba ca "cunoscător". Oamenii se zvoneau: "Unterländerin" pe Alp? Chiar și cu un bărbat mai tânăr? Nimeni nu se mai îndoiește de ea. Este a șaptea vară că ea lucrează cu Daniel la Alpe, șapte zile pe săptămână, de dimineață până seara, chiar și cu febră: "Nu există boală, animalele trebuie să fie îngrijite". În restul anului lucrează în hoteluri sau curăță cabane care aparțin unor oameni bogați din întreaga lume. Are mult mai puțini bani decât a obișnuit și este mult mai fericită: "Seara, știu ce am făcut". Doar că are un iubit în vale și încă mai petrece vara cu Daniel, localnicii încă hilar: "Un bărbat pentru vară, unul pentru iarnă!" Unul îl crede pe Bettina, când spune că nu îi pasă: "Principalul lucru, prietenul meu are încredere în mine".
În această vară, există 73 de bovine de la opt fermiericare furnizează Daniel și Bettina. 27 dintre aceștia dau laptele, din care cei doi produc "brânza alpină" zi după zi. Turiștii din vale nu sunt atât de îndrăgostiți să cumpere brânză, deoarece conțin o cantitate deosebit de mare de acizi grași omega-3 nesaturați, ci și pentru că are gust de originalitate: brânza este făcută manual, arta brânzei este transmisă din generație în generație. Înainte de Daniel era tatăl său, un fermier care a petrecut vara după vară timp de aproximativ 100 de zile "z 'Bärg". Daniel stătea deja ca un copil la Resopaltisch, unde mâncăm. Se presupune că există deja plăcile și vasele care se îngroașează lângă chiuvetă până când cineva găsește timp să le clătească. Luminile cu baterie, care atârnă sub tavanul din lemn și răspândesc o lumină rece, se numără printre inovațiile pe care Daniel le-a introdus. Mi-a trebuit câteva zile să îndrăznesc să cer lumanari. Și când am pus flori pe masă pe care le-am ales, Bettina a întrebat: "Ei bine, există ceva de sărbătorit?" Pentru Bettina și Daniel, Alpe nu este locul confortului rusesc pe care îl visăm atunci când ne gândim la munți. Ea este simplă: locul ei de muncă.
Nu există stres de agrement pe alp. Programul este fix. Lapte dimineața și transporta lapte. Brânză pentru prânz. Lapte și mănâncă din nou seara: fondue de brânză cu Bettina și Daniel
Singurul lucru la care nu mă pot obișnui este frigulcare intră în casă cu întunericul. Potrivit calendarului, avem încă vară, dar la această altitudine, termometrul este deja destul de scăzut noaptea: în bucătărie era de 12 grade ieri seara. Am dormit sub dușuri grele într-o plapumă de dormit sub o plapumă. Când mă trezesc noaptea, cred că "Nu te duci la baie!" Asta ar însemna că anume: căutarea lanternei, desprinderea de pe jos în frig, alunecarea în cizmele strânse din cauciuc, baterea prin rahaturile în hambar, în care se află depozitul. De aici, prin crăpăturile dintre lamelele de lemn, se vede o lună care stă alb peste munții negri.
Și acum stau pe stâncă, urlând cu furie. Mă uit la Alp, la Bettina ieșind din grajd. Se uită în sus pe munte pentru a vedea unde rămâne "Chüe". Îmi imaginez că se încruntă, așa cum face întotdeauna când nu-i place ceva: vacile nu sunt acolo. Au fugit. Au fugit de mine. Am fugit, am dat peste cap, am intrat în calea bovinelor, am strigat, mi-am făcut semn cu mâna. Vacile se uitau la mine cu ochii largi, ca și cum ar fi fost milă de nebunul sărman care se arăta în fața lor. Apoi se dădeau încet, în pădure, în care clopotele lor au sunat. Vacile mă pot. Bettina mă poate vedea. Cel mai mult, Daniel mă cunoaște!
Ca în fiecare dimineață, m-am dus pe pantă cu el să caut vitele. Ca de obicei, am fugit pentru că am vrut să mă salvez pe mine trebuind să țin pasul cu el. Ca întotdeauna, el mi-a prins înainte de linia de sosire și mi-a aruncat acel aspect, în care, în plus față de prietenia amăgitoare, se aruncă ceva de genul amuzant: Bărbatul care conduce calea de la colibă până la limita superioară a pășunatului în patru minute . Eu sunt femeia care se oprește la fiecare zece pași pentru a respira. Este un mecanic de mașini de 27 de ani care lucrează în atelier în timpul primăverii, toamnei și iernii, iar în vara pe Alpe, care vrea să meargă în Mexic pentru a învăța spaniolă. Unul care vrea încă să experimenteze mult înainte să preia ferma tatălui său. Sunt un copil de 36 de ani care a fugit din viața de zi cu zi pe un munte. El este un băiat natural care repară garduri, taie copaci, tunetează muntele pe o motocicletă off-road.Sunt locuitorul orașului care cumpără brânzeturi în supermarket și nu este luat în serios de vaci. "Nu pot să fac asta", i-am spus când mi-a spus să conduc animalele în grajd, pentru că dorea să continue să urce pentru a verifica vițeii și tinerii petrecând vara în afara. - Ai făcut-o, răspunse el, și din nou, iată-l din ochi.
Dashing: producătorul de brânză Daniel Hauswirth cu una dintre pâinile de brânză pe care le face pe el însuși. Pe sania, ei sunt aduși în vale
Cu o zi înainte de ieri am căutat cu el chanterelles și ciuperci porciniApoi ne-am îndreptat spre creastă, unde a scos o bere din rucsac. Ne-am așezat la soare, umbrele de nor s-au mutat peste câmpul bolovan în fața noastră. Daniel mi-a arătat conducta de apă pe care a pus-o împreună cu tatăl și fratele său din valea laterală spre Alpe, deoarece sursa proprie a orașului Brüeschen nu aparține. Îi invidiez în tăcere în acest fel de viață, în care nu trebuie să întrebi sensul lucrării sale, deoarece constă în necesități naturale. Dar acum, în acest moment pe stâncă, încercarea mea de a intra în lumea mea pare a fi o minciună puțin prostească pentru mine. O minciună care a fost dezvăluită pentru că vacile au văzut prin ea. Vacile au observat că mă prefac că nu le vorbesc limba, că mă simt proastă când spun "Hü Chüü!" suna. Contrar tuturor motivelor, mă simt umilit - ca un copil care trebuie să muncească pentru distracția adulților într-o sarcină care nu se potrivește cu ea. Ei bine, așteaptă, mă gândesc și mă trezesc, oprește-l pe Heidi! De acum încolo, sunt doar ceea ce eu sunt: un turist nord-german.
Când ajung jos, Daniel și vacile se află deja în grajd: Ei și-au găsit drumul în pace. Foarte amuzant. Mă duc la bucătărie și încep să mănânc. Ochii lui Daniel clipesc, nu spune nimic. Mai târziu, întreabă dacă vreau să ajut cu brânza. "Nu", spun eu, "și v-am spus imediat că vacile nu mă ascultau". Vino la Hamburg, cred. Daniel râde. Și eu râd. Stau în fața grajdului și mă uit la munți. Mâine voi pleca. Pentru prima dată, aștept cu nerăbdare să mă întorc acasă. După-amiaza, Daniel conduce spre vale. Îmi întreabă dacă ar trebui să-mi spele hainele. "Nu este necesar", spun eu. "Lucrul tău miroase ca vaca", avertizează el. Eu nu spun: "Nu va fi atât de rău". 24 de ore mai târziu, copii mei îmi cad în brațe. Primul lucru pe care fiul meu mi-a zis-o este: "Tu spui!" La domiciliu, dau imediat jacheta de fleece. Îmi pun nasul în el înainte să-l umplu în mașină. Îmi închid ochii. Jacheta nu miroase, cred, miroase. După Flavia, Huldi, Elvira, Lisa și Edelweiss.
informații de călătorie
Alpe Brüeschen se află la 1800 de metri deasupra orașului Lauenen în Saanenland elvețian lângă Gstaad și este, ca toate Alpii, cultivat numai vara. La sfârșitul lunii iunie, bovinele sunt conduse până la jumătatea lunii septembrie să pescuiască pe pajiștile montane. Daniel Hauswirth transformă laptele în "brânză alpină" - o specialitate sezonieră produsă și în alte regiuni alpine, care nu trebuie confundată cu "brânza de munte", produsă tot timpul anului în văi. Oaspeții pot trăi și lucra pe pășunile alpine. La cerere, există, de asemenea, drumeții, unități de joc sau excursii cu bicicleta. De la aproximativ 60 de euro / zi, cinci nopți inclusiv pensiune completă și o călătorie pentru 286 de euro, copii sub 12 ani numai după acord. Tel. 00 41/79/244 80 87 sau prin intermediul Oficiului de Turism Gstaad / Saanenland, CH-3780 Gstaad, Tel 00 41 / 33/748 81 81, www.gstaad.ch
Clamber de la cabană până la colibă, urcă pe vârfuri, merge pe pajiști și pășuni alpine - cele mai bune sfaturi pentru cei care vor să meargă înaltă
Elvețianul clubului elvețian. Pentru cazarea în cabane din Elveția, clubul local Alpine este responsabil - va elibera un "căutător de cățărare" pentru toate regiunile de drumeții, precum și o listă a tururilor de drumeții și de alpinism în timpul verii și iarna (CH-3000 Bern 23, Tel 00 41/31/370 18 18, Fax 370 18 00, www.sac-cas.ch).
Clubul Alpilor Austriac. Oferă o imagine de ansamblu asupra călătoriilor de alpinism și de drumeții, a cabanelor și a evenimentelor din jurul austriacilor (Wilhelm-Greil-Str. 15, A-6010 Innsbruck, Tel 00 00 43/512/595 47, Fax 57 55 28, www. alpenverein.at).
German Alpine Club. Excursii de familie în Bavaria, cursuri de alpinism pentru cei curajoși sau "Turul săptămânii" (Von-der-Kahr-Str. 2-4, 80990 München, tel. 089/14 00 30, www.alpenverein.de).
Asociația de drumeții din Germania. Căi, locații, hărți, regiuni și numeroase sfaturi pentru drumeții (Wilhelmshöher Allee 157-159, 34121 Kassel, Tel. 05 61/93 87 30, Fax 93 87 310, www.wanderverband.de).
HMS serviciu de închiriere cabana. 300 de cabine și cabane de la simplu la lux în Germania, Austria, Franța, Italia și Elveția. Sunt incluse cereri speciale cum ar fi sauna sau garanția zăpezii (Feldkirchner Str. 114, A-9020 Klagenfurt, Tel 00 00 43/463/550 80, Fax 550 80 19, www.huetten.com).
ASI Alpine School Innsbruck. 150 de destinații de drumeții în întreaga lume, de la excursia de mai multe zile în Alpi până la turul munților Troodos din Cipru. Toate drumețiile ghidate (În tăcere 1, A-6161 Natters, Tel 00 00 43/75 12/54 60 00, Fax 54 60 01, www.asi.at).
Europa hoteluri de drumeție. Dacă mergeți bine, trebuie să dormiți bine. Cu acest furnizor puteți găsi cu siguranță cazare potrivit (PF 100, A-9773 Irschen, Tel 00 00 43/47 10/27 80, Fax 278 08, www.wanderhotels.com).
Sfaturi de carte pentru a pregăti și a urma
Drumeții. Mica filozofie a pasiunilor. Cartea prietenului călătorului ciudat Frank Gerbert, care descrie și explică pasiunea germană pentru drumeții într-un mod foarte distractiv (dtv, 7,50 Euro). munți de familie - cartea de drumeții puțin diferită. Mirjam Hempel a realizat 39 de drumeții favorabile familiei prin Alpii bavarezi, Tirolul și Țara Salzburgului cu imagini, informații și povestiri despre fiecare regiune. Practic: lista de băuturi răcoritoare și înot și atracții pe fiecare tur (bv, 17,50 Euro). Căile de vis de la cabană la colibă. 15 plimbări de la cabană până la colibă în Alpi, una mai frumoasă decât cealaltă. Mark Zahel prezintă clasic, sfaturi de interior și rute nou proiectate și, pentru că există multe fotografii minunate, doriți să începeți imediat (Bruckmann Verlag, 45 de euro).
