Război și pace
Impresionant, ceea ce ZDF a îndrăznit să facă: Traducerea romanului de 1500 de pagini "Krieg und Frieden" ("Război și pace"), realizat de Leo Tolstoy, ca un trimestru de televiziune, este fără îndoială un proiect foarte ambițios. La prima vedere, coproducția europeană se ridică la această sarcină: Costumele, fundalul și scenele epice de luptă sunt bombastice și o adevărată splendoare. Bugetul a fost de asemenea suficient pentru nume mari din distribuție, deci sunt implicate și vedete precum Malcolm McDowell, Hannelore Elsner și Alexander Beyer. Producătorii înșiși, desigur, niciodată nu obosesc să-și exprime efortul în număr: 2400 de costume! 1500 cai! 15.000 de extra! Nebunie!
Dar, la fel ca acele numere sobre, prima parte a noii nopți nu mi-a lăsat neapărat o impresie emoțională. Nu am citit niciodată originalul lui Tolstoi și, prin urmare, nu pot spune dacă seria va face dreptate romanului. Numai pentru sine era "război și pace" - cel puțin pentru mine - nu mai interesant decât orice alt "eveniment TV-film". În loc de poduri de aer, bombe incendiare sau valuri de furtună, a venit vremea campaniilor napoleoniene împotriva Rusiei.
În cazul în care "războiul" din prima parte, în ciuda menționării proeminente în titlu, are un rol secundar. Mai importante sunt sărbătorile generoase ale nobilimii rusești, femeile înnebunitoare (fie iubitori nevinovați ai iubiților nevinovați, fie cățele falsoase, manipulative), cât și bărbații curajoși care au pus un vals pasional în plus față de datoria lor militară. Asta e foarte frumos, dar nu mai profund decât orice telenovela. La urma urmei, ZDF promovează uitarea cu sloganul: "După acest film, toată lumea va crede că ați citit cartea". Pe lângă toată inima, mă aștept la ceva din profunzimea la care romanul își datorează statutul clasic. Bineînțeles că aproape nici o versiune de scenariu nu face dreptate unei mari lucrări literare dar aseară m-am întrebat ocazional dacă Tolstoy a fost activ un secol mai târziu sub pseudonimul "Rosamunde Pilcher".
Nu că nimic împotriva dramei de dragoste superficială ar fi inacceptabil - Îmi place divertismentul TV necomplicat! Ar fi rău dacă programul de televiziune ar consta doar în dezbateri și documentar de top! Dar aș vrea, cel puțin emoțional, să intru în poveste. Asta nu a fost cazul cu aseară.
E greu de spus de ce. Poate actorii? Ei s-au legat, cu excepția câtorva "nume mari", adesea între cei care se suprapuneau în mod comic (prințul Kuragin și fiica Helene se potriveau într-un film Disney cu vicleșugul lor cliseat) și apatie de săpun zilnic fără suflet (Clémence Poésy, curajos Natasha). Sau scenariul, care ma surprins cu dialoguri involuntar amuzante, cum ar fi:
"Îți plac trandafirii?" "Oh da, trandafirii sunt frumoși."
Probabil că nu era cazul romanului Tolstoi. Belenene utilizatorii pot dori să-mi învețe o lecție în comentariile.
Poate că există o problemă, dar acele producții de televiziune care doresc să se vândă ca filme mai bune, în mod inevitabil întotdeauna desenează paiul scurt. Sigur, 26 de milioane de euro sunt o mulțime de bani - dar nu pentru un film. Și care se compară atât de încăpățânat cu producțiile de la Hollywood, ca și cele patru părți, trebuie să facă față obiecției pe care încă o pare relativ ieftină, în ciuda tuturor eforturilor.
În ceea ce mă privește, prefer să ajung pentru aristocrații mei iubiți în războaie pentru DVD-ul meu "Gone with the Wind". Un film care a fost previzionat de filmul star Gary Cooper că va deveni "cel mai mare flop din istoria Hollywood". După cum puteți vedea, succesul dramelor dragostei epice nu depinde de criticile unui singur grumbler.
